PELÓTĂ s.f. 1. Perniță în care se înfig ace. 2. Joc sportiv originar din regiunile bascilor, care constă în aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mâna sau cu o rachetă, într-un perete, de unde trebuie să ricoșeze într-un anumit sector al terenului; mingea însăși. [< sp. pelota, fr. pelote]. substantiv femininpelotă
PELÓTĂ s. f. 1. perniță în care se înfig ace. 2. (med.) pernă destinată a comprima o parte a corpului, în bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine bască, între doi jucători, constând în a arunca o minge de cauciuc brut cu o rachetă (chisteră) într-un perete, de unde, ricoșând și atingând pământul, este reluată și jucată de partener; mingea însăși. 4. barcă de piele, cusută și etanșată cu seu de focă, folosită pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota) substantiv femininpelotă
pelótă (joc cu mingea) s. f., g.-d. art. pelótei; pl. pelóte substantiv femininpelotă
PELÓTĂ, pelote, s. f. 1. Perniță pentru ace. 2. Joc cu mingea originar din regiunile bascilor. – Din fr. pelote. substantiv femininpelotă
PELOTÁ vb. tr. a mângâia, a dezmierda, a palpa discret și senzual (corpul cuiva). (< fr. péloter) verb tranzitivpelota
pelotă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pelotă | pelota |
plural | pelote | pelotele | |
genitiv-dativ | singular | pelote | pelotei |
plural | pelote | pelotelor |