peisaj definitie

PEISÁJ s.n. 1. Colț din natură care formează un tot estetic; priveliște. ♦ Tablou, desen, fotografie, care înfățișează un colț din natură. 2. Compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 3. (Fig.) Aspect al societății, al literaturii etc. [Var. peisagiu s.n. / < fr. paysage]. substantiv neutru peisaj

PEISÁJ s. n. 1. colț din natură care formează un ansamblu estetic; priveliște. 2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliștilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfățișează un peisaj (1). ◊ (geogr.) mediu care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.) 3. compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societății, al literaturii etc. (< fr. paysage) substantiv neutru peisaj

peisaj, peisaje s. n. (intl.) descrierea locului unei viitoare acțiuni ilicite. substantiv neutru peisaj

peisáj (pe-i-) s. n., pl. peisáje substantiv neutru peisaj

peizaj n. 1. întindere de țară ce se îmbrățișează dintr’o privire; 2. tablou ce reprezintă situri câmpenești (= fr. paysage). substantiv neutru peizaj

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este cuprinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. 4. Titlu dat unor compoziții muzicale descriptive imaginând prin onomatopee tablouri din natură. [Pr.: pe-i-Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paesaggio. substantiv neutru peisaj

*peizágiŭ și (ob.) și -áj n., pl. e (fr. paysage, d. pays, țară, care vine d. lat. pagensis [ager, ogor] de sat, d. pagus, sat. mahala. V. păgîn). Regiune maĭ mult orĭ maĭ puțin încîntătoare pin [!] frumusețile naturiĭ. Tabloŭ care reprezentă [!] asemenea regiune. – Și peisaj. substantiv neutru peizagiŭ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului peisaj

peisaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peisaj peisajul
plural peisaje peisajele
genitiv-dativ singular peisaj peisajului
plural peisaje peisajelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z