PEIORATÍV, -Ă adj. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) defavorabil; depreciativ. (< fr. péjoratif) adjectivpeiorativ
PEIORATÍV, – Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are , care dă un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. pe-io-, var. pejorativ, -ă adj. / cf. fr. péjoratif, lat. peior – comparativ de la malus – rău]. adjectivpeiorativ
peĭorativ, V. pejorativ. adjectivpeĭorativ
*pejoratív și peĭo-, -ă adj. (fr. péjoratif, it. peggiorativo, d. lat. pejorare, a înrăi). Gram. Care dă saŭ are un înțeles defavorabil, ca sufixu -astru, -an în poetastru, lungan. S. n., pl. e. Cuvînt defavorabil în comparațiune cu altu, ca poetastru față de poet. adjectivpejorativ
peioratív adj. m., pl. peioratívi; f. peioratívă, pl. peioratíve adjectivpeiorativ
peiorativ a. care adaogă o idee nefavorabilă: sufixe peiorative (ex. critic-astru, poet-astru). adjectivpeiorativ
PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.; pe-io-. – Var. pejoratív, -ă adj.] – Din fr. péjoratif. adjectivpeiorativ
peiorativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | peiorativ | peiorativul | peiorativă | peiorativa |
plural | peiorativi | peiorativii | peiorative | peiorativele | |
genitiv-dativ | singular | peiorativ | peiorativului | peiorative | peiorativei |
plural | peiorativi | peiorativilor | peiorative | peiorativelor |