reduceri si promotii 2018
Definitie pedestri - ce inseamna pedestri - Dex Online

pedestri definitie

PEDÉSTRU, -Ă adj. 1. care merge, călătorește pe jos. 2. (peior.) lipsit de inteligență, prost. ◊ (despre stil) fără valoare, simplu, prozaic. (< lat. pedester, -tris) adjectiv pedestru

pedéstru, -eástră și (azĭ) -éstră adj., pl. eștri (vechĭ estri), estre (lat. pedĕster, -ĕstris, probabil cuv. lit., deși vechĭ, cu d neprefăcut în z cum s´a prefăcut în zestre; vfr. poestre, nfr. piètre, păcătos, fără valoare. V. pieton. Cp. cu maĭestru). Care merge pe jos, nu călare, nicĭ nu zboară, nicĭ nu înoată: strutocamila nu zburătoare, ce pedeastră este (Cant.), soldat pedestru, trupă pedestră. Fig. Iron. Slab, ignorant, prost: elev pedestru. V. pedestraș. adjectiv pedestru

pedéstru1 (rar) adj. m., pl. pedéștri; f. pedéstră, pl. pedéstre adjectiv pedestru

pedéstru2 (înv.) s. m., pl. pedéștri, art. pedéștrii adjectiv pedestru

pedéstru (pedéstră), adj.1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. și V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Pușcariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d și pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaștem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăți, prezența în mr., sensul popular din Trans. și expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanța militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraș, s. m. (drumeț, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie). adjectiv pedestru

pedestru m. 1. cel ce merge pe jos: decât cu așa cal mai bine pedestru CR.; 2. infanterist. [Lat. PEDESTREM]. ║ a. un drumaș pedestru PANN. adjectiv pedestru

pedéstru, pedeștri, s.m. – „I se spune unui om mnic, slab, năcăjit – comed’ie de om” (Mara); „Vai pedestru-i că n-are nici halube pă iel” (Giulești); „sărac afară din cale, năcăjit” (Berbești); „nu-i apt de lucru, un bitang, blegos, sărac din cauza lenei, beției sau destrăbălării” (ALR 1969: 142). – Lat. pedester, -tris. adjectiv pedestru

PEDÉSTRU, -Ă, pedeștri, -stre, adj., s. m. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătorește pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. S. m. (înv.) Pieton. 3. Adj. (Despre soldați, trupe etc.) Care se deplasează sau care acționează (în luptă) pe jos. 4. S. m. (Înv.) Infanterist. – Lat. pedester, -tris. adjectiv pedestru

!pedestrí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pedestréște, imperf. 3 sg. se pedestreá; conj. prez. 3 să se pedestreáscă verb pedestri

PEDESTRÍ, pedestresc, vb. IV. Refl. (înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru. verb pedestri

pedestrésc v. tr. (d. pedestru). Vechĭ. Daŭ jos de pe cal orĭ din car, fac să meargă pe jos. V. refl. Mă fac pedestru, descalec saŭ mă daŭ jos din car: Moldoveniĭ, pedestrindu-se, le-aŭ săgetat [!] caiĭ (Ur. 1, 140). verb pedestresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului pedestri

pedestri   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pedestri pedestrire pedestrit pedestrind singular plural
pedestrind pedestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pedestresc (să) pedestresc pedestream pedestrii pedestrisem
a II-a (tu) pedestrești (să) pedestrești pedestreai pedestriși pedestriseși
a III-a (el, ea) pedestrește (să) pedestreai pedestrea pedestri pedestrise
plural I (noi) pedestrim (să) pedestrim pedestream pedestrirăm pedestriserăm
a II-a (voi) pedestriți (să) pedestriți pedestreați pedestrirăți pedestriserăți
a III-a (ei, ele) pedestresc (să) pedestrească pedestreau pedestri pedestriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z