PECENÉG, -ÉGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneágă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg. substantiv masculin și femininpeceneg
pecenég adj. m., s. m., pl. pecenégi; adj. f., s. f. pecenégă, pl. pecenége substantiv masculin și femininpeceneg
Pecenegi m. pl. popor de viță turco-tătară, trecu Dunărea pe la mijlocul sec. IX, ocupă între anii 894-1122 Basarabia, Moldova și o parte a Munteniei. substantiv masculin și femininpecenegi
Pecenegi m. pl. popor de viță turco-tătară, trecu Dunărea pe la mijlocul sec. IX, ocupă între anii 894-1122 Basarabia, Moldova și o parte a Munteniei. temporarpecenegi