pazarghideán și -dén m., pl. enĭ (turc. pazaregiden, care se duce în bazar). Sec. 19. Servitor pus să tîrguĭască în locu stăpînuluĭ (cum a fost maĭ ales în timpu cĭumeĭ luĭ Caragea, care a domnit în Țara Românească de la 1812-1818). – Și baz-. substantiv masculinpazarghidean
pazarghidean m. comisionar pentru târgueală (în vremea ciumei lui Caragea): la fiecare poartă era câte o șandrama..., în care se adăpostia câte un servitor pus acolo pazarghidean. GHICA. [Turc. PAZAREGHIDEN, târguitor]. substantiv masculinpazarghidean
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. substantiv masculinpazarghidean
pazarghidean substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pazarghidean | pazarghideanul |
plural | pazarghideni | pazarghidenii | |
genitiv-dativ | singular | pazarghidean | pazarghideanului |
plural | pazarghideni | pazarghidenilor |