*pavéz v. tr. (fr. paver, d. pavement, paviment; lat. pavimentum, d. pavire, a bătăturĭ. V. pămînt, paviment). Petruĭesc [!], aștern pe un drum petre, asfalt, lemn ca să nu se facă noroĭ saŭ colb. – Și paveluĭesc (Mold. Vulg.). verb tranzitivpavez
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea). verb tranzitivpavelui
pavelui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pavelui | paveluire | paveluit | paveluind | singular | plural | ||
paveluind | paveluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | paveluiesc | (să)paveluiesc | paveluiam | paveluii | paveluisem | |
a II-a (tu) | paveluiești | (să)paveluiești | paveluiai | paveluiși | paveluiseși | ||
a III-a (el, ea) | paveluiește | (să)paveluiai | paveluia | pavelui | paveluise | ||
plural | I (noi) | paveluim | (să)paveluim | paveluiam | paveluirăm | paveluiserăm | |
a II-a (voi) | paveluiți | (să)paveluiți | paveluiați | paveluirăți | paveluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | paveluiesc | (să)paveluiască | paveluiau | paveluiră | paveluiseră |