pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză verb tranzitivpavela
pavela verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pavela | pavelare | pavelat | pavelând | singular | plural | ||
pavelând | pavelați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pavelez | (să)pavelez | pavelam | pavelai | pavelasem | |
a II-a (tu) | pavelezi | (să)pavelezi | pavelai | pavelași | pavelaseși | ||
a III-a (el, ea) | pavelează | (să)pavelai | pavela | pavelă | pavelase | ||
plural | I (noi) | pavelăm | (să)pavelăm | pavelam | pavelarăm | pavelaserăm | |
a II-a (voi) | pavelați | (să)pavelați | pavelați | pavelarăți | pavelaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pavelează | (să)paveleze | pavelau | pavelară | pavelaseră |