pávă (páve), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea). substantiv femininpavă
pavă f. Mold. Tr. clin la încheierea de subțioară a cămășii, a sumanului, etc. [Ung. PÁHA]. substantiv femininpavă
pávă f., pl. e saŭ păvĭ (rut. páha, páhva, rus. pahá, pol. pacha, ung. páha, pálha și pálla, supsuoară [!], pavă). Petecu de la supsuoara cămășiĭ orĭ sumanuluĭ. – Dim. păviță, pl. e. substantiv femininpavă
PAVÁ vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver) verb tranzitivpava
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză verb tranzitivpava
pavà v. a pardosi, a așterne cu piatră, etc. verb tranzitivpavà
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. verb tranzitivpava
*pavéz v. tr. (fr. paver, d. pavement, paviment; lat. pavimentum, d. pavire, a bătăturĭ. V. pămînt, paviment). Petruĭesc [!], aștern pe un drum petre, asfalt, lemn ca să nu se facă noroĭ saŭ colb. – Și paveluĭesc (Mold. Vulg.). verb tranzitivpavez
pava substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pava | pavare | pavat | pavând | singular | plural | ||
pavând | pavați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pavez | (să)pavez | pavam | pavai | pavasem | |
a II-a (tu) | pavezi | (să)pavezi | pavai | pavași | pavaseși | ||
a III-a (el, ea) | pavează | (să)pavai | pava | pavă | pavase | ||
plural | I (noi) | pavăm | (să)pavăm | pavam | pavarăm | pavaserăm | |
a II-a (voi) | pavați | (să)pavați | pavați | pavarăți | pavaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pavează | (să)paveze | pavau | pavară | pavaseră |