pauză definitie

PÁUZĂ s.f. 1. Întrerupere momentană a unei acțiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indică o întrerupere de o anumită durată a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuație de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru a arăta o oprire în lectură; timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause]. substantiv femininpauză

PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni. ◊ reacție (2). ◊ antract. 2. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause) substantiv femininpauză

páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze substantiv femininpauză

*páuză f., pl. e (fr. pause; it. lat. pausa, d. vgr. paûsis. V. paus). Suspensiune, întrerupere, repaus: după o pauză, dușmaniĭ începură ĭar bombardamentu. Muz. Tăcere echivalentă cu o măsură. Semnu care se pune supt [!] linia a patra a portativuluĭ. V. soroacă. substantiv femininpauză

pauză f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni: a face o pauză; 2. Muz. interval de timp, de durata unei măsuri; 3. în tipografie: trăsură de unire. substantiv femininpauză

PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. substantiv femininpauză

păúză (-ze), s. f. – Par, prăjină. – Var. (Olt.) păuș, (Mold.) pazie. Sb. *pauz, cf. pauznica „șipcă, leaț”, sl. ąza „legătură”. În Munt. și Olt. temporarpăuză

păúză f., pl. e (cp. cu pavăză). Vest. Crăngar (care poate fi și o simplă prăjină pusă ca vîntu să nu risipească claĭa). Cĭuhă, sperietoare de păsărĭ. temporarpăuză

crăngar n., pl. e (d. creangă, ca frunzar, umbrar d. frunză, umbră). Mold. Apărătoare de crăngĭ [!] pe un stog ca să nu-l risipească vîntu. – În vest păuză. temporarcrăngar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipauză

pauză   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pauză pauza
plural pauze pauzele
genitiv-dativ singular pauze pauzei
plural pauze pauzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z