PAUPERTÁTE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà]. substantiv femininpaupertate
PAUPERTÁTE s. f. stare de extremă sărăcie; pauperism. (< lat. paupertas, it. paupertà) substantiv femininpaupertate
*paupertáte f. (lat. paupértas, -átis). Sărăcie. (Se zice numaĭ în act orĭ certificat, de paupertate). substantiv femininpaupertate
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții substantiv femininpaupertate
paupertate f. 1. sărăcie: certificat de paupertate; 2. fig. lipsă de minte: paupertate intelectuală. substantiv femininpaupertate
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. substantiv femininpaupertate
paupertate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | paupertate | paupertatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | paupertăți | paupertății |
plural | — | — |