PATRULÁRE s.f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [< patrula]. substantiv femininpatrulare
*patruláre f., pl. ărĭ. Arm. Acțiunea de a patrula: soldațiĭ s´aŭ dus în patrulare. substantiv femininpatrulare
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri substantiv femininpatrulare
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. substantiv femininpatrulare
PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller]. verbpatrula
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză verbpatrula
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. p a tr o u i l l e r. verbpatrula
*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin [!] oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ. verbpatrulez
patrulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | patrulare | patrularea |
plural | patrulări | patrulările | |
genitiv-dativ | singular | patrulări | patrulării |
plural | patrulări | patrulărilor |