PÁTRIE s.f. 1. Țară unde s-a născut cineva, țară de baștină. 2. Loc unde s-a născut cineva, loc de baștină; oraș, ținut, pământ natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. Loc unde a luat naștere sau s-a dezvoltat o știință, o artă etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie]. substantiv femininpatrie
PÁTRIE s. f. 1. țara unde s-a născut și trăiește cineva; loc de baștină; pământ natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei științe, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie) substantiv femininpatrie
*pátrie f. (lat. patria, patrie, d. patrius, părintesc, strămoșesc, d. pater, tată). Țara în care te-aĭ născut, al căreĭ cetățean eștĭ: România e patria noastră. Orașu, localitatea în care te-aĭ născut: Galațiĭ sînt patria mea. Orașu, regiunea în care abundă orĭ de unde provin anumițĭ oamenĭ, animale, plante: Florența era patria artiștilor, Africa e patria leilor, America e patria popușoĭuluĭ [!], cartofilor, tutunuluĭ ș. a. Patria mamă, metrópolă, țara din care provine alta saŭ de care depinde o colonie: Italia e patria mamă a Româniiĭ. V. moșie, ocină și baștină. substantiv femininpatrie
pátrie (pátrii), s. f. – Țară, pămînt, loc de baștină. – Mr. patrie. Fr. patrie, it. patria (Muste, jumătatea sec. XVIII). E dubletul lui patridă, s. f. (înv. și ironic, patrie; Grecia), din ngr. παρτίδα, sec. XVIII (Gáldi 223). – Der. patriot, s. m., din ngr. παρτιώτης; patriotic, adj., din fr. patriotique; patriotism, s. n., din fr. patriotisme. substantiv femininpatrie
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-) substantiv femininpatrie
patrie f. 1. țară unde ne-am născut: patria e o a doua mamă; 2. fig. se zice de țările în cari s’află cu prisosință unele lucruri: Atena era odinioară patria artelor frumoase. substantiv femininpatrie
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. substantiv femininpatrie
patrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | patrie | patria |
plural | patrii | patriile | |
genitiv-dativ | singular | patrii | patriei |
plural | patrii | patriilor |