PÁTIO s.n. (Arhit.) Curte interioară pavată, înconjurată de arcade, specifică locuințelor spaniole. [Pron. -ti-o. / < sp. patio]. substantiv neutrupatio
PÁTIO s. n. curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică locuințelor spaniole. (< sp. patio) substantiv neutrupatio
!pátio (-ti-o) s. n., art. pátioul; pl. pátiouri substantiv neutrupatio
PÁTIO, patiouri, s. n. Curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică palatelor spaniole. [Pr.: -ti-o] – Cuv. sp. substantiv neutrupatio
patio substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | patio | patioul |
plural | patiouri | patiourile | |
genitiv-dativ | singular | patio | patioului |
plural | patiouri | patiourilor |