PATINÁJ s.n. 1. Faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele. 2. Patinoar. [< fr. patinage]. substantiv neutrupatinaj
PATINÁJ s. n. patinare1 (1); sportul cu patinele. (< fr. patinage) substantiv neutrupatinaj
*patináj n., pl. e (fr. patinage). Acțiunea de a patina: patinaju e igienic. Gheața rezervată patinajuluĭ: ne ducem la patinaj. V. săniuș. substantiv neutrupatinaj
!patináj s. n. substantiv neutrupatinaj
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. substantiv neutrupatinaj
*patináj-vitéză s. n. substantiv neutrupatinaj-viteză
patinaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | patinaj | patinajul |
plural | patinaje | patinajele | |
genitiv-dativ | singular | patinaj | patinajului |
plural | patinaje | patinajelor |