pastramă definitie

a ține (pe cineva) la pastramă expr. a ține (pe cineva) închis multă vreme. substantiv feminin aține

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva). substantiv feminin aface

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. pastráme / păstrắmuri substantiv feminin pastramă

pastrámă f., pl. e, păstrămĭ și n. păstrămurĭ (vrom. pastramá și păstrămá, d. turc. pastyrma și basdyrma, care vine d. ngr. și vgr. pastós, presărat, sărat. D. turc. vine ngr. pastramás, pastrumás și pasturmás, sîrb. pastrma, bg. pastŭrma. Cp. cu cataramă). Carne tăĭată în feliĭ supțirĭ [!], sărată, tescuită și uscată la umbră și vînt și care se mănîncă așa orĭ friptă. Fig. A pune pe cineva la pastramă, a-l chinui răŭ. V. bujăniță. substantiv feminin pastramă

pastramă f. 1. carne sărată și afumată: cu câteva bucăți de pastramă ținea băcănie GHICA; 2. fig. a pune la pastramă, a jupui de viu, a snopi în bătăi: mai trebuie să-și bată joc de casa mea și pe voi să vă puie la pastramă ? CR. [Vechiu-rom. pastramà = turc. PASTYRMA]. substantiv feminin pastramă

păstrámă, V. pastramă. substantiv feminin păstramă

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă. substantiv feminin păstramă

pastrámă (păstrắmuri), s. f. – Carne conservată prin sărare și uscare. – Mr. păstrămă. Tc. pastirma (Roesler 601; Șeineanu, II, 285; Meyer, Alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω „a săra” (› mr. păstosescu, păstosire „a săra”), παστός „presărat”; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς, alb. pastërmà, bg. pastrăma, sb. pastrma. – Der. pastramagiu, s. m. (vînzător de pastramă; derbedeu). substantiv feminin pastramă

PASTRÁMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din came (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri. – Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastirma. substantiv feminin pastramă

a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge. substantiv feminin apunelapastramă