pastor definitie

credit rapid online ifn

PÁSTOR s.m. Preot protestant. [Cf. lat. pastor, germ. Pastor]. substantiv masculinpastor

PÁSTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor) substantiv masculinpastor

credit rapid online ifn

*pástor m. (lat. pastor, păstor). Preut [!] protestant. substantiv masculinpastor

pástor s. m., pl. pástori substantiv masculinpastor

pàstor m. titlul preoților protestanți. substantiv masculinpàstor

PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. substantiv masculinpastor

păstór m. (lat. pástor, -óris, d. páscere, pastum, a paște. V. pastor). Vechĭ. Cĭoban, păscător de oĭ. Azĭ. Fig. Conducător sufletesc, preut, episcop. V. păcurar. substantiv masculinpăstor

PĂSTÓR, păstori, s. m. 1. Cioban. ♦ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu- Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor. substantiv masculinpăstor

păstór (păstóri), s. m.1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400). substantiv masculinpăstor

păstór s. m., pl. păstóri substantiv masculinpăstor

păstòr m. 1. păzitor de oi; fig. episcop: păstor sufletesc. [Lat. PASTOREM]. substantiv masculinpăstòr

Păstórul-cu-Óile (constelație) s. propriu m. substantiv masculinpăstorul

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău. substantiv masculinapunelupulpaznic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipastor

pastor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pastor pastorul
plural pastori pastorii
genitiv-dativ singular pastor pastorului
plural pastori pastorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z