PASIVITÁTE s.f. 1. Caracterul, starea a ceea ce este pasiv; inactivitate, delăsare. 2. Proprietate a unor metale (fier, crom etc.) de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când aceștia sunt diluați. [Cf. fr. passivité]. substantiv femininpasivitate
PASIVITÁTE s. f. 1. dispoziție, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism. 2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluați. (< fr. passivité, germ. Passivität) substantiv femininpasivitate
*pasivitáte f. (d. pasiv; fr. passivité). Starea de a fi pasiv: pasivitate politică. substantiv femininpasivitate
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții substantiv femininpasivitate
pasivitate f. starea celui pasiv. substantiv femininpasivitate
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivite, germ. Passivität. substantiv femininpasivitate
pasivitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pasivitate | pasivitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | pasivități | pasivității |
plural | — | — |