PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe) adjectivpart
part2 (rar) interj. adjectivpart
part ! int. ce exprimă sgomotul lovirii neașteptate: n’apuc să răspunz... și șart ! part ! CAR. [Onomatopee]. adjectivpart
PART2 interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee. adjectivpart
PART1, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține părților, care se referă la părți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. – Din fr. parthe. adjectivpart
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. adjectivparți
pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat. substantiv femininpartă
pártă f., pl. e saŭ părțĭ (ung. párta). Ban. Colan. Salbă. V. petea. substantiv femininpartă
pártă, -e, s.f. – Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu cu parta” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Din magh. párta „cunună, diademă„. substantiv femininpartă
*pártă (limbă) s. f., g.-d. art. partei substantiv femininpartă
hárta-pále și hárta-párta, V. harcea-parcea. temporarhartapale
tî́rța-pî́rța, V. pîrț. temporartîrțapîrța
tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută]. temporartărțapărța
harta-parta (harcea-parcea) adv. rupt în bucăți: să mi-l faceți harta-parta ISP. [Formațiune analogă cu hara-para]. temporarhartaparta
tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută]. temporartărțapărța
partă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | partă | parta |
plural | parte | partele | |
genitiv-dativ | singular | parte | partei |
plural | parte | partelor |