partizan definitie

credit rapid online ifn

PARTIZÁN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan]. substantiv masculin și femininpartizan

PARTIZÁN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan) substantiv masculin și femininpartizan

credit rapid online ifn

*partizán, -ă s. (fr. partisan, d. it. partigiano). Adept, care admite o părere saŭ ține cu cineva: partizan al ordiniĭ. substantiv masculin și femininpartizan

!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne substantiv masculin și femininpartizan

partizan m. cel ce ține de o persoană, de un partid, de o doctrină: partizan al monarhiei. substantiv masculin și femininpartizan

PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. substantiv masculin și femininpartizan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipartizan

partizan  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular partizan partizanul partiza partizana
plural partizani partizanii partizane partizanele
genitiv-dativ singular partizan partizanului partizane partizanei
plural partizani partizanilor partizane partizanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z