partitiv definitie

PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți]. adjectivpartitiv

PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo) adjectivpartitiv

*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr´un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă. adjectivpartitiv

partitív¹ adj. m., pl. partitívi; f. partitívă, pl. partitíve adjectivpartitiv

partitív² s. n. adjectivpartitiv

partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot. adjectivpartìtiv

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. adjectivpartitiv