PARTÍD s.n. Grupare relativ organizată și stabilă care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea dominației politice. [Cf. fr. parti, după partidă]. substantiv neutrupartid
PARTÍD s. n. grupare relativ organizată și stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice. (după fr. parti) substantiv neutrupartid
*partíd n., pl. e (ngr. partidon, d. it. partito, derivat d. partire, a împărți; sp. partido, fr. parti). Grup de oameniĭ unițĭ pintr´o [!] părere orĭ credință comună, maĭ ales în politică: partidu conservator. V. sectă. substantiv neutrupartid
partíd s. n., pl. partíde substantiv neutrupartid
partid n. unirea mai multor persoane încontra altora: partide politice la noi au fost altădată două: conservatorii și liberalii; acuma se formează mai multe. substantiv neutrupartid
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. substantiv neutrupartid
partid substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | partid | partidul |
plural | partide | partidele | |
genitiv-dativ | singular | partid | partidului |
plural | partide | partidelor |