PARTICULARITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. [Cf. fr. particularité]. substantiv femininparticularitate
PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ◊ caracteristică, specific. (< fr. particularité) substantiv femininparticularitate
*particularitáte f. (lat. particuláritas, -átis). Calitate particulară: sticla are particularitatea de a fi transparentă. substantiv femininparticularitate
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți substantiv femininparticularitate
particularitate f. circumstanță particulară. substantiv femininparticularitate
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. substantiv femininparticularitate
particularitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | particularitate | particularitatea |
plural | particularități | particularitățile | |
genitiv-dativ | singular | particularități | particularității |
plural | particularități | particularităților |