partál (-luri), s. n. – 1. Un sfert dintr-un animal sacrificat. – 2. Lot, parcelă de pămînt. Bg. partalavŭ (Candrea). Der. din lat. quartārius (Pușcariu 1273) nu e probabilă. Tiktin se gîndea la o încrucișare dintre parte și germ. Viertel, cf. fîrtal. – Der. partam, s. n. (parte, bucată), probabil prin încrucișare cu hartan. După Jokl, RF, II, 246, din rom. ar proveni alb. shparttalloń. substantiv neutrupartal
hartám și partám n., pl. urĭ, hartán și partál n., pl. e (d. harta-parta. Cp. cu harchină). Est. Fam. Codru, darab, jarcă, bucată mare de pîne [!], de friptură, de haĭnă. – În Munt. artam, artan. – Și hărtal: un hărtal de vreme (Dolj) și haltam (Mold. Șez. 31, 112). V. fîrtal. substantiv neutruhartam
partál și partám, V. hartam. substantiv neutrupartal
partál (pop.) s. n., pl. partále substantiv neutrupartal
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. substantiv neutrupartal
partal substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | partal | partalul |
plural | partale | partalele | |
genitiv-dativ | singular | partal | partalului |
plural | partale | partalelor |