parlamentar definitie

PARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire]. adjectiv parlamentar

PARLAMENTÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario) adjectiv parlamentar

*parlamentár, -ă adj. (fr. parlementaire). De parlament, al parlamentuluĭ: tradițĭunĭ parlamentare, regim parlamentar. Fig. Conform uzurilor parlamentare, convenient, politicos: cuvinte parlamentare. Propriŭ unuĭ parlamentar, unuĭ sol: steag parlamentar. Guvern parlamentar, aĭ căruĭ miniștri îs răspunzătorĭ înaintea parlamentuluĭ. S. m. Deputat orĭ senator: un parlamentar vechĭ. Sol, delegat trimes [!] la dușman ca să propună ceva orĭ să ducă un răspuns. Adv. În mod parlamentar, convenient: a vorbi parlamentar. adjectiv parlamentar

!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre adjectiv parlamentar

parlamentar a. 1. ce ține de parlament: regim parlamentar; 2. fig. conform uzurilor parlamentare, convenabil: acest limbaj nu e parlamentar. ║ m. cel ce în timp de răsboiu se prezentă inimicului cu condițiuni de pace. adjectiv parlamentar

PARLAMENTÁR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario. adjectiv parlamentar

PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. adjectiv parlamentar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului parlamentar

parlamentar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parlamentar parlamentarul parlamenta parlamentara
plural parlamentari parlamentarii parlamentare parlamentarele
genitiv-dativ singular parlamentar parlamentarului parlamentare parlamentarei
plural parlamentari parlamentarilor parlamentare parlamentarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z