parimie definitie

parimíe (parimíi), s. f. – Proverb, zicătoare, maximă, sentință. – Var. paremie. Mr. parîmie. Ngr. παροιμία. Sec. XVII, înv. – Der. parimiar, s. n. (carte bisericească conținînd texte alese din proverbele lui Solomon). substantiv femininparimie

parimíe f. (ngr. parimia. V. paremiologie). (Auzit de mine în 1923 de la o femeĭe de 86 anĭ). Proverb. Pl. Cugetărĭ din Scriptură saŭ din epistolele apostolilor și care se citesc spre seară. substantiv femininparimie

!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile substantiv femininparimie

parimie f. 1. proverb: ai vorbe cu parimii AL.; 2. pl. extrase din sf. Scriptură ori din epistolele sfinților Apostoli ce se citesc la înserat. [Gr. mod.]. substantiv femininparimie

PARIMÍE, patimii, s. f. 1. (înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s.f] – Din ngr. parimia. substantiv femininparimie