PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer]. verb tranzitivparfuma
PARFUMÁ vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer) verb tranzitivparfuma
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză verb tranzitivparfuma
parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul. verb tranzitivparfumà
PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer. verb tranzitivparfuma
*parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez [!]: îmĭ parfumez batista. verb tranzitivparfumez
parfuma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)parfuma | parfumare | parfumat | parfumând | singular | plural | ||
parfumând | parfumați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | parfumez | (să)parfumez | parfumam | parfumai | parfumasem | |
a II-a (tu) | parfumezi | (să)parfumezi | parfumai | parfumași | parfumaseși | ||
a III-a (el, ea) | parfumează | (să)parfumai | parfuma | parfumă | parfumase | ||
plural | I (noi) | parfumăm | (să)parfumăm | parfumam | parfumarăm | parfumaserăm | |
a II-a (voi) | parfumați | (să)parfumați | parfumați | parfumarăți | parfumaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | parfumează | (să)parfumeze | parfumau | parfumară | parfumaseră |