parfum definitie

PARFÚM s.n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori, de substanțe etc.); aromă. 2. Preparat industrial cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe extrase din flori sau pe cale sintetică. [Pl. -muri. / cf. fr. parfum]. substantiv neutruparfum

PARFÚM s. n. 1. miros plăcut; mireasmă; aromă. 2. preparat industrial cu miros plăcut, prin amestecarea unor substanțe din flori sau pe cale sintetică. 3. (fig.) notă specifică, atmosferă caracteristică. (< fr. parfum) substantiv neutruparfum

parfum adj. invar. foarte bun, de calitate superioară. substantiv neutruparfum

*parfúm n., pl. urĭ (fr. parfum, it. profúmo, sp. perfume). Lichid de un miros foarte plăcut făcut pin [!] industrie. Aromă, mireazmă [!], miroznă. Fig. Lucru care inspiră plăcere, care aduce aminte lucrurĭ plăcute: un parfum de fericire, de vechime. – Aŭ zis uniĭ poețĭ și profum (după it.). substantiv neutruparfum

parfúm s. n., pl. parfúmuri substantiv neutruparfum

parfum n. 1. miros plăcut; 2. ceeace exală un miros plăcut. substantiv neutruparfum

PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. substantiv neutruparfum