parceá (parcéle), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă. substantiv femininparcea
parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea. substantiv femininparcea
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele substantiv femininparcea
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. substantiv femininparcea
parceà f. 1. bucată: urechile mele vedea-v’aș parcele POP.; 2. bucată de stofă și în special, vorbind de șaluri, grosimea lânei și a mătăsii: o parcea are șase fire. [Turc. PARČA, bucată tăiată]. substantiv femininparceà
harta-parta (harcea-parcea) adv. rupt în bucăți: să mi-l faceți harta-parta ISP. [Formațiune analogă cu hara-para]. substantiv femininhartaparta
hárcea-párcea (ea dift.) adv. (turc. parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt [!] infl. unor cuv. ca hondron-bondron ș. a. V. hara-para, parcea). Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și hárta-párta și hárta-pále (vest). substantiv femininharceaparcea
hárcea-párcea (fam.) adv. substantiv femininharceaparcea
HÁRCEA-PÁRCEA adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată cu bucată”. substantiv femininharcea-parcea
HÁRCEA-PARCEA adv. (Familiar, numai în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărîme a sfîșia, a hăcui, a hărtăni. [Ienicerii făcură] într-o clipă pilaf și harcea-parcea pe toți cei ce erau adunați acasă la hogea. La TDRG. substantiv femininharcea-parcea
părceá, V. parcea. temporarpărcea
parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea. temporarparcea
parcea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | parcea | parceaua |
plural | parcele | parcelele | |
genitiv-dativ | singular | parcele | parcelei |
plural | parcele | parcelelor |