PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta. adjectivparașutat
PARAȘUTÁ vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter) verb tranzitivparașuta
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză verb tranzitivparașuta
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. verb tranzitivparașuta
parașutat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | parașutat | parașutatul | parașutată | parașutata |
plural | parașutați | parașutații | parașutate | parașutatele | |
genitiv-dativ | singular | parașutat | parașutatului | parașutate | parașutatei |
plural | parașutați | parașutaților | parașutate | parașutatelor |