paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă verb tranzitivparatirisi
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiriso (viit. lui paratiró). verb tranzitivparatirisi
paratirisi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)paratirisi | paratirisire | paratirisit | paratirisind | singular | plural | ||
paratirisind | paratirisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | paratirisesc | (să)paratirisesc | paratiriseam | paratirisii | paratirisisem | |
a II-a (tu) | paratirisești | (să)paratirisești | paratiriseai | paratirisiși | paratirisiseși | ||
a III-a (el, ea) | paratirisește | (să)paratiriseai | paratirisea | paratirisi | paratirisise | ||
plural | I (noi) | paratirisim | (să)paratirisim | paratiriseam | paratirisirăm | paratirisiserăm | |
a II-a (voi) | paratirisiți | (să)paratirisiți | paratiriseați | paratirisirăți | paratirisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | paratirisesc | (să)paratirisească | paratiriseau | paratirisiră | paratirisiseră |