reduceri si promotii 2018
Definitie parat - ce inseamna parat - Dex Online
Alege sensul dorit: parat - adjectiv parat - substantiv neutru parat - temporar

parat definitie

PARA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lângă”, „contra”. {< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin]. adjectiv para

PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. adjectiv para

pîrî́t, -ă adj. și s. Care e pîrît (acuzat), chemat în judecată în chestiunĭ civile. V. inculpat. adjectiv pîrît

pârît m. cel acuzat. adjectiv pârît

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte adjectiv pârât

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî. adjectiv pârât

păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). substantiv neutru păraț

păráț n., pl. urĭ (lat. palatium, care a luat în popor înțelesu luĭ palatum. V. palat și părătuș). Vechĭ. Ceru guriĭ, palat. – Pintr´o greșeală de copist, și pănáț. După Tkt. păraț e greșit. Din palatium, de altfel, s´a putut face și păraț (ca scala-scară), și pănaț (ca assimilis-asemenea). substantiv neutru păraț

párăt, V. panăt 2. temporar parăt

PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. verb tranzitiv para

PARÁ2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ◊ (p.ext.) a face față, a evita. (< fr. parer) verb tranzitiv para

parà v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer). verb tranzitiv parà

PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. verb tranzitiv para

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI]. verb tranzitiv pârî

pîrî (-rắsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî.Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător). verb tranzitiv pîrî

pâr'î (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pâr'î, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất verb tranzitiv pârî

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti. verb tranzitiv pârî

*paréz v. tr. (fr. parer, d. it. parare, a para, lat. parare, a prepara. V. pre-par). Ĭaŭ măsurĭ ca să evit un răŭ: a para o lovitură. verb tranzitiv parez

pîrắsc, a -î́ v. tr. (din vechî́u pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc [!]. Duc proces, mă judec. verb tranzitiv pîrăsc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului parat

parat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parat paratul para parata
plural parați parații parate paratele
genitiv-dativ singular parat paratului parate paratei
plural parați paraților parate paratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z