PARAPITÉC s.m. (Pal.) Gen de primate fosile, constituind primul strămoș al omului. [< fr. parapithèque]. substantiv masculinparapitec
PARAPITÉC s. m. maimuță fosilă, de mărimea unei pisici, primul strămoș al omului. (< fr. parapithèque) substantiv masculinparapitec
!parapitéc s. m., pl. parapitéci substantiv masculinparapitec
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr parapithèque. substantiv masculinparapitec
parapitec substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | parapitec | parapitecul |
plural | parapiteci | parapitecii | |
genitiv-dativ | singular | parapitec | parapitecului |
plural | parapiteci | parapitecilor |