PARALELIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A așeza, a dispune paralel. 2. A face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. [< paralel + -iza]. verb tranzitivparaleliza
PARALELIZÁ vb. tr. 1. a dispune paralel. 2. a face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare. (< fr. paralléliser) verb tranzitivparaleliza
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză verb tranzitivparaleliza
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. verb tranzitivparaleliza
paraleliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)paraleliza | paralelizare | paralelizat | paralelizând | singular | plural | ||
paralelizând | paralelizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | paralelizez | (să)paralelizez | paralelizam | paralelizai | paralelizasem | |
a II-a (tu) | paralelizezi | (să)paralelizezi | paralelizai | paralelizași | paralelizaseși | ||
a III-a (el, ea) | paralelizează | (să)paralelizai | paraleliza | paraleliză | paralelizase | ||
plural | I (noi) | paralelizăm | (să)paralelizăm | paralelizam | paralelizarăm | paralelizaserăm | |
a II-a (voi) | paralelizați | (să)paralelizați | paralelizați | paralelizarăți | paralelizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | paralelizează | (să)paralelizeze | paralelizau | paralelizară | paralelizaseră |