pantof definitie

pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie). substantiv masculinpantof

*pantóf m. (germ. pantoffel, it. pantófola [d. mgr. pantófellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla; rus. túfelĭ, bg. pantof). Un fel de încălțăminte ușoară maĭ mică decît gheata, de umblat pin [!] casă orĭ de purtat vara (papucĭ maĭ boĭereștĭ). substantiv masculinpantof

pantóf s. m., pl. pantófi substantiv masculinpantof

pantof m. încălțăminte ce nu acopere tot piciorul și se întrebuințează mai mult în casă. [Bulg. PANTOF = nemț. PANTOFFEL]. substantiv masculinpantof

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. substantiv masculinpantof

!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art. substantiv masculinpantoful-doamnei

a merge pe lângă pantof expr. a fi foarte prost. substantiv masculinamergepelângăpantof

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipantof

pantof  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pantof pantoful
plural pantofi pantofii
genitiv-dativ singular pantof pantofului
plural pantofi pantofilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z