panteism definitie

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. substantiv neutrupanteism

PANTEÍSM s. n. concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură. (< fr. panthéisme) substantiv neutrupanteism

*panteízm n. (cuv. compus de Englezu V. Toland d. vgr. pân, tot, și theós, zeŭ). Sistemă filosofică [!] după care nu există de cît [!] o singură substanță, ale căreĭ diferite modurĭ îs ființele: Spinoza a susținut panteizmu. substantiv neutrupanteizm

panteísm s. n. substantiv neutrupanteism

panteism n. sistema celor ce nu admit alt D-zeu decât o substanță infinită, dela care toate ființele sunt niște moduri. substantiv neutrupanteism

PANTEÍSM, s. n. Concepție filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. substantiv neutrupanteism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipanteism

panteism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular panteism panteismul
plural
genitiv-dativ singular panteism panteismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z