pantă definitie

PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna]. substantiv femininpantă

PÁNTĂ s. f. 1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. ♦ ă unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente) substantiv femininpantă

pántă (pánte), s. f. – Clină, coastă. Fr. pente. substantiv femininpantă

pántă (pánte), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă. substantiv femininpantă

*pántă f., pl. e (fr. pente, d. pendre, a atîrna, ca vente, d. vendre, a vinde). Povîrniș, plan înclinat, plaĭ. V. versant. substantiv femininpantă

pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer [!] la o poartă saŭ la o fereastră. substantiv femininpantă

pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte substantiv femininpantă

pantă f. V. bantă. substantiv femininpantă

pantă f. povârniș, clina unui munte (= fr. pente). substantiv femininpantă

PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. substantiv femininpantă

PÁNTĂ2, pente, s. f. (Înv.) Fâșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.). substantiv femininpantă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipantă

pantă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pantă panta
plural pante pentele
genitiv-dativ singular pente pantei
plural pente pantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z