PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula]. substantiv neutru panicul
PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula) substantiv neutru panicul
PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus) substantiv neutru panicul
panícul s. n., pl. panícule substantiv neutru panicul
PANICÚL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule. [Var.: panicúlă s.f] – Din lat. panicula, fr. panicule. substantiv neutru panicul
| panicul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | panicul | paniculul |
| plural | panicule | paniculele | |
| genitiv-dativ | singular | panicul | paniculului |
| plural | panicule | paniculelor | |