panicul definitie

credit rapid online ifn

PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula]. substantiv neutrupanicul

PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula) substantiv neutrupanicul

credit rapid online ifn

PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus) substantiv neutrupanicul

panícul s. n., pl. panícule substantiv neutrupanicul

PANICÚL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule. [Var.: panicúlă s.f] – Din lat. panicula, fr. panicule. substantiv neutrupanicul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipanicul

panicul  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular panicul paniculul
plural panicule paniculele
genitiv-dativ singular panicul paniculului
plural panicule paniculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z