panicul definitie

PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula]. substantiv neutrupanicul

PANÍCUL¹ s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula) substantiv neutrupanicul

PANÍCUL² s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus) substantiv neutrupanicul

panícul s. n., pl. panícule substantiv neutrupanicul

PANICÚL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule. [Var.: panicúlă s.f] – Din lat. panicula, fr. panicule. substantiv neutrupanicul