reduceri si promotii 2018
Definitie panică - ce inseamna panică - Dex Online

panică definitie

PÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [Gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor]. substantiv feminin panică

PÁNICĂ s. f. spaimă mare, subită, adesea fără temei. (< fr. panique, lat. panicus, gr. panikos) substantiv feminin panică

pánică s. f., g.-d. art. pánicii substantiv feminin panică

panică f. spaimă neașteptată și fără temeiu: o panică coprinse armata. [Termen de origină mitologică: dela zeul Pan care devenia uneori un geniu răutăcios și speria pe oamenii rătăciți în singurătatea munților]. substantiv feminin panică

PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. substantiv feminin panică

*pánică adj. f., pl. e și s. f., pl. ĭ, fr. panique, d. lat. pánicus, -ca, -cum, vgr. panikós, al zeuluĭ Pan, care avea obiceĭ să sperie oameniĭ rătăcițĭ pin [!] munțĭ). Spaĭmă subită care te face să-țĭ perzĭ [!] capu și să fugĭ (ca Perșiĭ în lupta de la Maraton): frică, panică, l-a cuprins panica. substantiv feminin panică

PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer) verb tranzitiv panica

*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză verb tranzitiv panica

PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. verb tranzitiv panica

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului panică

panică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular panică panica
plural
genitiv-dativ singular panici panicii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z