panarițiu definitie

PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris]. substantiv neutrupanarițiu

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium) substantiv neutrupanarițiu

*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea). substantiv neutrupanaricĭŭ

panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-) substantiv neutrupanarițiu