PANARÍCIU s.n. v. panarițiu. substantiv neutru panariciu
*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea). substantiv neutru panaricĭŭ
PANARÍCIU s. n. v. panarițiu. substantiv neutru panariciu
| panariciu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | panariciu | panariciul |
| plural | panaricii | panariciile | |
| genitiv-dativ | singular | panariciu | panariciului |
| plural | panaricii | panariciilor | |