panacod definitie

panacót n., pl. oate (ngr. pinakóti, scîndură de dus aluatu la cuptor [infl. de pinakidi, tăbliță], d. it. pane cotto, pîne [!] coaptă; alb. panikotă, pîne coaptă, panikoté, covată în care se pune pînea coaptă). Mold. Munt. Formă (tipar) p. cozonacĭ. Scîndură (cu scobiturĭ saŭ nu) pe care brutariĭ duc pînea la cuptor. – În Munt. maĭ des -od, pl. -oade. V. cîrpător. substantiv neutrupanacot

panacód s. n., pl. panacoáde substantiv neutrupanacod

PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pențru aluat. – Din ngr. pinakotí. substantiv neutrupanacod