PALPITAȚIÚNE s.f. v. palpitație. substantiv femininpalpitațiune
*palpitațiúne f. (lat. palpitátio, -ónis). Acțiunea de a palpita. Bătaĭe violentă și neregulară a inimiĭ: a suferi de palpitațiune de inimă. – Și -áție. substantiv femininpalpitațiune
palpitați(un)e f. 1. agitare convulsivă a unei părți a corpului; 2. bătaie violentă și neregulată a inimii. substantiv femininpalpitațiune
palpitațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | palpitațiune | palpitațiunea |
plural | palpitațiuni | palpitațiunile | |
genitiv-dativ | singular | palpitațiuni | palpitațiunii |
plural | palpitațiuni | palpitațiunilor |