*pálpit și palpít, a -á v. intr. (lat. pálpito, -áre; fr. palpiter). Bat maĭ tare: a-țĭ palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curînd ucise. Tremur de emoțiune: a palpita de bucurie. V. zvîcnesc. verbpalpit
PALPITÁ vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpít și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare]. verbpalpita
PALPITÁ vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare) verbpalpita
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă verbpalpita
palpità v. 1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni: îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat: a palpita de bucurie. verbpalpità
palpita verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)palpita | palpitare | palpitat | palpitând | singular | plural | ||
palpitând | palpitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | palpit | (să)palpitez | palpitam | palpitai | palpitasem | |
a II-a (tu) | palpitezi | (să)palpiți | palpitai | palpitași | palpitaseși | ||
a III-a (el, ea) | palpită | (să)palpitai | palpita | palpită | palpitase | ||
plural | I (noi) | palpităm | (să)palpităm | palpitam | palpitarăm | palpitaserăm | |
a II-a (voi) | palpitați | (să)palpitați | palpitați | palpitarăți | palpitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | palpită | (să)palpiteze | palpitau | palpitară | palpitaseră |