PALMÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la palmă, al palmei. [Cf. fr. palmaire]. adjectivpalmar
PALMÁR, -Ă adj., s. m. (mușchi) al palmei. (< fr. palmaire) adjectivpalmar
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre adjectivpalmar
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. adjectivpalmar
pălmar, pălmari s. m. (peior.) 1. hoț 2. onanist substantiv neutrupălmar
pălmár (mănușă) s. n., pl. pălmáre substantiv neutrupălmar
PĂLMÁR, pălmare, s. n. Mănușă specială de piele, de cauciuc, de material plastic etc., folosită pentru protecția palmei1 (1) în diverse locuri de muncă. – Palmă1 + suf. -ar. substantiv neutrupălmar
palmar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | palmar | palmarul | palmară | palmara |
plural | palmari | palmarii | palmare | palmarele | |
genitiv-dativ | singular | palmar | palmarului | palmare | palmarei |
plural | palmari | palmarilor | palmare | palmarelor |