palmac definitie

palmác n., pl. e (din parmac, infl. de palmă). A opta parte din palmă (V. stînjen). – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 152) farmac. În Vs. fermac: nu-ĭ daŭ nicĭ un fermac, nu-ĭ daŭ nimic! substantiv neutrupalmac

palmác s. n., pl. palmáce substantiv neutrupalmac

palmac n. Mold. veche măsură echivalând cu ⅛ dintr’o palmă. [Identic cu parmac, influențat de palmă]. substantiv neutrupalmac

PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă¹ (1). – Din tc. parmak (după palmă¹). substantiv neutrupalmac