PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. Referitor la vechiul creștinism (al primilor creștini, din primele secole); creștinism antic. ◊ Artă paleocreștină = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme, dovedind legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi de un caracter relativ rudimentar, cu scene și motive pătrunse de un întreg simbolism), au persistat în Imperiul roman de apus până în sec. VII. [După it. paleocristiano, fr. paléochrétien]. adjectivpaleocreștin
PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. referitor la începuturile creștinismului. ♦ artă ~ă = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi relativ rudimentare, scene și motive pătrunse de un întreg simbolism). (după fr. paléochrétien) adjectivpaleocreștin
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne adjectivpaleocreștin
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. adjectivpaleocreștin
paleocreștin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | paleocreștin | paleocreștinul | paleocreștină | paleocreștina |
plural | paleocreștini | paleocreștinii | paleocreștine | paleocreștinele | |
genitiv-dativ | singular | paleocreștin | paleocreștinului | paleocreștine | paleocreștinei |
plural | paleocreștini | paleocreștinilor | paleocreștine | paleocreștinelor |