palavragiu definitie

palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy ?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă. substantiv masculin palavragiŭ

palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii) substantiv masculin palavragiu

palavragiu m. flecar, fulău: alții ’mi zic palavragiu AL. [Turc. PALAVRADJI)]. substantiv masculin palavragiu

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavraci. substantiv masculin palavragiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului palavragiu

palavragiu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palavragiu palavragiul
plural palavragii palavragiii
genitiv-dativ singular palavragiu palavragiului
plural palavragii palavragiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z