palanchin definitie

credit rapid online ifn

PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin]. substantiv neutrupalanchin

PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. (< fr. palanquin) substantiv neutrupalanchin

credit rapid online ifn

*palanchín n., pl. e (fr. palanquin, d. pg. palanquim, rudă cu scr. palyanka). În extremu Orient, scaun, lectică saŭ hamac purtat de oamenĭ. substantiv neutrupalanchin

palanchin n. 1. un fel de litieră obișnuită în India; 2. scaun portativ. substantiv neutrupalanchin

PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin. substantiv neutrupalanchin

palanchín s. n., pl. palanchíne substantiv neutrupalanchin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipalanchin

palanchin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palanchin palanchinul
plural palanchine palanchinurile
genitiv-dativ singular palanchin palanchinului
plural palanchinuri palanchinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z