reduceri si promotii 2018
Definitie pală - ce inseamna pală - Dex Online

pală definitie

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale]. adjectiv pal

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle) adjectiv pal

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido.Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur. adjectiv pal

pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále adjectiv pal

*PAL^ s. n. adjectiv pal

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle). adjectiv pal

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. adjectiv pal

pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157). substantiv feminin pală

PÁLĂ1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla]. substantiv feminin pală

1) pálă f., pl. e (turc. ngr. bg. sîrb. pála. V. paloș). Paloș scurt. substantiv feminin pală

3) pálă f., pl. e (d. pălesc 1. V. pălăvatic). Munt. Fam. Toane, pandaliĭ. Om cu pale (sau și cu pală), om cu purtărĭ straniĭ și inconsecŭente. substantiv feminin pală

pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále substantiv feminin pală

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. palalopată]. substantiv feminin pală

PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla) substantiv feminin pală

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale) substantiv feminin pală

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr´o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie [!]) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha). substantiv feminin pală

pală f. sabie scurtă și lată cu două tăișuri: pala ridica și capetele sbura POP. [Turc. PALA]. substantiv feminin pală

pală f. 1. furcă de fân; 2. cât se cosește dintr’odată cu pala: fânul cădea pale-pale; 3. fig. massă: pale de lumină, de nori. [Metaforă din pală, sabie]. substantiv feminin pală

pală f. toană; un arțag, o pală, de cam cert din gură PANN. [Tras din pălì, a lovi]. substantiv feminin pală

pálă, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc. cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu 1999). – Cf. alb. palë. substantiv feminin pală

PÁLĂ3, pale s. f. (înv.) Paloș. – Din tc. pala. substantiv feminin pală

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Cf. alb. palë. substantiv feminin pală

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. substantiv feminin pală

PÁLĂ4, pale, s. f. (înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec. substantiv feminin pală

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla. substantiv feminin pală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pală

pală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pa pala
plural pale palele
genitiv-dativ singular pale palei
plural pale palelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z